joi, 13 mai 2010

Si era dimineata zilei de 13 mai si am primit o cerere de prietenie pe facebook...


Imi plac povestile, imi plac povestasii; uneori imi place sa impletesc fire de poveste si asa s-a nascut povestea Palarierului, a soarecelui bicolor si a orasului Lasamasatrec.

Palarierul era vestit in satului lui. Mostenise talentul de la o matusa din partea tatalui, asa ii placea sa zica. De fapt, nimeni nu stia de unde invatase Palarierul aceasta vrajitorie cu pene, puf, piele de te miri ce, stofa, paie, panza de paianjen. Panza de paianjen? Ei bine, da! Orice lucru i se supunea si se transforma pe loc intr-o nastrusnicie de palarie, de i se dusese faima Palarierului in tot tinutul. Pana si primarul orasului Lasamasatrec auzise de Palarier si tare mult isi dorea sa-l faca cetatean de onoare al orasului sau…

Astazi, la fel ca povestitorul Rasid sau Sahul de Bla (pentru rivalii sai invidiosi) care a ramas fara povesti dupa ce sotia lui, Soraya, a fugit in lume cu domnul Sengupta, nu pot spune mai mult decat un "ark", si ma intreb :cat de mare e un ou mic?



Un comentariu:

  1. ...am deschis uşa interzisă - uf nu e nici lumină nici linişte nici împăcare un mare nimic mai ales
    am rămas c-un gând suspendat şi nu mi-l amintesc
    ochii tăi umezi e tot ce am adus cu mine nu-mi cer iertare asta e

    RăspundețiȘtergere